Cand viata pare nedreapta ...

Am aflat de la un amic ca a mai aparut un album Laura Stoica saptamana trecuta impreuna cu revista Felicia. Mai mult m-am intristat afland aceasta veste. M-a bucurat un singur lucru: faptul ca muzica Laurei va ajunge la oamenii care au iubit-o, care au apreciat-o cu adevarat! Atat! Pe acest album pot fi ascultate melodii care nu au mai aparut, unele deloc, iar altele in alte forme, remixate. Eu stiam acest album inca din anul 2000, cand Laura se zbatea cu disperare sa lanseze acest material discografic, insa fara nici un succes la acea vreme. Vad ca "vremea" a venit acum :(((!!! Aceeasi oameni care acum 9 ani ii intorceau spatele astazi ii lanseaza album dupa album, e cea mai grava forma de ipocrizie pe care am intalnit-o vreodata. Un om valoreaza mai mult nefiind decat fiind, cand spun "valoreaza" ma refer la "pret", cam cat face omul, iar daca face, de ce sa nu "profitam", gandesc probabil unii?! Si profita, sunt convis ca dorm linistiti noaptea, fara mustrari, fara remuscari ca au intors candva spatele unuli om care muncea din greu, nu dormea noptile din cauza gandurilor grele, de disperare ca oare ce s-o mai intampla cu viata si profesia lui? Dar,intr-o zi acest om plin de ganduri, tristeti, neimpliniri personale si mai apoi profesionale s-a trezit. Probabil parea o zi ca toate celelalte, inca un spectacol intr-un mic orasel, poate ca nimic nu a dat semne ca va fi o altfel de zi, diferita total de celelalte, o zi de rascruce, o mana grea a destinului (daca exista). Aceasta zi, acel spectacol, in acel 9 martie timpul s-a oprit pentru totdeauna pentru omul nostru, ceasul nu a mai ticait, inima nu a mai batut. S-a lasat cortina definitiv peste viata si o tristete fara margini in sufletele celor care i-au fost aproape. De atunci totul e ... amintire! ... dar si tristete, durere, neintelegere a ceea ce s-a intamplat si de ce s-a intamplat. Multe intrebari pe o margine de "comert", un disc aruncat intr-un plastic langa o revista. A fost odata ... , insa acum e doar o poza, un disc si o revista din care omul care a fost priveste printre franjurile unei vieti zbuciumate! Ma revolt a mia oara, pentru ca altfel nu pot.
Sper ca Laura si Cristi, acolo unde sunt, sa-si fi gasit linistea, ar merita-o!

( e posibil sa fi fost incoerent, ilogic in exprimare, dar de aia sunt doar " ...ganduri", fara alte pretentii :)