Un soi de pechinez pe catalige

Astazi am avut o zi de luni din aceea in care nu prea iti vine sa te trezesti si sa te dai jos din pat, as fi facut dimineata exact ca pisica mea atunci cand vreau s-o bag in cutie pentru a o duce la doctor :)) (adica nu intra in cutie decat bagata cu forta). Si asta din mai multe motive, insa unul m-a pus cu botul pe labe de cateva zile incoace: dragutul de fisc, care vrea sa-mi scoata ochii cu orice pret, fara a avea un motiv intemeiat. Mai mult nu am chef sa dezvolt, insa sunt plin de scarba ... O institutie care se vrea drepta, dar care vrea sa bage mana cu forta in buzunarul omului, doar pentru a mai aduna ceva banet la buget, ca ,deh... , doar e criza. As da o solutie cuiva care ar cam avea nevoie: niste catalige mici, scurte, simpatice, pantalonul lung tras peste ele si problema e rezolvata. Pechinez pe catalige :)) !!

"Un actor grabit" - remix

Remixul piesei "Un actor grabit" a fost realizat pentru Laura Stoica de DJ Raoul cam prin 2003, iar aceasta varianta a piesei nu este cunoscuta publicului. De aceea m-am gandit ca unora poate le-ar placea sa asculte acest remix inedit.

Angelica Vasilcov - un mare talent care nu are "loc" in Romania

Asa cum se intampla de cele mai multe ori, noi, romanii, avem nevoie sa ne recunoasca altii valorile, indiferent de zona din care vin acesti oameni de exceptie, fie ca e vorba de sport, matematica, muzica sau alte domenii in care semeni de-ai nostri stralucesc. Iar atunci cand un asemenea om este recunoscut peste hotare, ne place atat de mult sa-l asimilam, sa ne batem cu pumnul in piept ca e de-al nostru, chiar daca acelui om poate i s-au strepezit dintii incercand sa razbata, sa se poata exprima in propria tara. Ah, da, si se mai intampla acelasi fenomen atunci cand o personalitate moare si, bineinteles, cu cat moartea sa este mai dramatica, cu atat romanul "savureaza" momentul mai pe indelete, neuitand sa spuna " ce om a fost, ce valoare ..." , chiar daca doar cu cateva luni inainte de un astfel de eveniment nefericit poate ca nici nu-si mai amintea ca exista acea " valoare". Dar, ma rog, despre asta s-ar putea scrie la nesfarsit. Concluzia este ca suntem, ca natie, un soi de femeie intretinuta: cand e de bine ne asociem repede cu binele respectiv, ne guduram, iar cand e vorba de rau, pac, ne dezicem, ba chiar aruncam si cu o piatra, ca sa fim mai convingatori ca suntem in tabara potrivita. E ca la fotbal, cand echipa favorita castiga: sunt de-ai nostri, ii imbratisam, ii ovationam, iesim in strada, ii adulam, iar cand echipa pierde: huooo, sa nu mai auzim de ei, niste nenorociti ! Mai pe scurt, succesul e al nostru, esecul e al lor!
Asa s-a intamplat cu tenorul Costel Busuioc si cred ca e pe cale sa se petreaca un alt fenomen. Acesta este subiectul despre care vreau sa scriu astazi. Numele ei este Angelica Vasilcov. Am ascultat-o prima data acum vreo 2 ani pe youtube. N-o cunosteam, insa, cand am ascultat-o, mi-a taiat rasuflarea, inca un mare talent, prea putin, aproape deloc cunoscut, care zacea undeva prin Bucurestiul acesta gri. Insa Angelica, prin vocea sa plina, transforma gri-ul in culori dintre cele mai pastelate, unele unice, inventate de ea insasi. Te face sa vibrezi in acelasi timp cu ea, iti trasfera empatic emotia ei, toata sensibilitatea, te rascoleste, te face sa crezi ca viata e frumoasa.
Salvarea Angelicai se pare ca vine dintr-o zona in care eu nu prea credeam la un moment dat: youtube-ul. Are postate zeci de clipuri, cu peste 5 milioane de vizitatori din intreaga lume, in care canta live piese cunoscute din repertoriul international, iar , mai nou, interpreteaza propriile sale compozitii, piese ce vor alcatui, se pare, primul sau album, care va fi lansat de o mare casa internationala de discuri. Ca exemplu, doar cover-ul Angelicai dupa piesa Leonei Lewis, "Bleeding love", are peste 1.200.000 de vizitatori, o performanta extraordinara
Angelica este o dovada vie ca visele cele mai mari, de neimaginat uneori, pot prinde viata ca prin farmec, insa un farmec compus dintr-o uriasa pasiune pentru muzica, multa munca, perseverenta si o ambitie vecina cu nebunia. Un astfel de om te face sa crezi , macar pentru o clipa, ca dorinta poate invinge, ca exista posibilitatea ca si visele cele mai mari sa devina palpabile, reale, "traibile", transformandu-se in izvor de inspiratie pentru alti visatori fara leac.
Intr-o tara in care media este populata de cele mai stranii creaturi, poate ca nu ar fi rau, macar din cand in cand, sa ne aplecam cu respect catre valorile adevarate, numai ele pot deveni modele sanatoase, aducand trepat vindecarea intr-o jungla plina de ciuma.

Putem incepe prin a o vota pe Angelica aici: www.musicmogul.com

Pentru studentii la Masteratul de Comunicare si Relatii Publice

Salut,

Stiu ca e o problema faptul ca pe site-ul www.comunicare.ro nu exista cursul "Analiza imaginii organizatiilor" , iar asta in conditiile in care cei care inca nu si-au ridicat cursurile pe CD de la facultati nu au de unde sa-si procure cursul. Mai mult decat atat, studentii fara acest curs sunt pusi in situatia de a nu-si putea pregati referatul la aceasta materie, obligatoriu pentru a putea intra in examen, referat care trebuie predat pana la data de 30 martie, cel tarziu.
Asadar, vazand multe mesaje pe forum in acest sens, m-am gandit sa vin in sprijinul acestor studenti. Cine doreste cursul "Analiza imaginii organizatiilor" poate sa-mi lase un mesaj aici, pe blog, cu o adresa de mail, unde sa poate primi cursul, sau sa scrie direct pe adresa: analizaimaginiiorganizatiilor@gmail.com

IMPORTANT DE RETINUT:

Tin sa precizez sa si eu sunt student la acest masterat, deci nu reprezint facultatea, NU vorbesc oficial in numele nimanui, ci doar in numele meu, fac asta doar pentru a veni in sprijinul colegilor, total dezinteresat. Iar adresa de e-mail de mai sus am creat-o eu pe gmail, pentru a nu folosi adresa mea personala.

Toate cele bune! Bafta!

Stefan

Filme si actori care merita (sau nu) ...

Am reusit sa vad aproape toate filmele care au fost candidate anul acesta la premiile Oscar. Unele mi-au placut foarte mult, iar altele nu vad de ce au fost cotate atat de bine. Unii dintre actorii nominalizati la Oscar au facut roluri fenomenale, si i-as aminti aici pe Kate Winslet ( The reader ), Sean Penn ( Milk ), Melissa Leo ( Frozen River) , Heath Ledger ( The dark night), Richard Jenkins ( The visitor ) , Michael Shannon ( Revolutionary Road ), Meryl Streep ( Doubt).
"The Reader" e un film excelent, care putea foarte bine sa castige si Oscarul pentru cel mai bun film, la fel si "Milk".
A fost o concurenta foarte stransa, un an cu filme si roluri de senzatie. S-a detasat clar Kate Winslet, nu se compara cu rolul lui Meryl Streep din "Doubt" , un rol si joc bun, fara indoiala, doar vorbim de Meryl Streep, insa aceasta a fost depasita de interpretarea lui Kate Winslet. Mi-a fost frica ca va castiga Mickey Rourke la categoria " cel mai bun actor intr-un rol principal", dar slava Domnului ca n-a fost asa. Nu inteleg toata aceasta nebunie, sa fie premiat un actor doar pentru ca e un distrus ( din vina sa, nu a altora ) care a avut puterea de a se ridica putin din gunoi si ca a putut juca normal, asa cum se presupune ca ar trebui sa faca orice om care e actor? Rourke nu face un rol de exceptie, asa cum des s-a vehiculat, ci are un joc linear, cu o singura strafulgerare de emotie/durere/revolta/tristete. Dar atat, in rest nimic senzational. As fi fost revoltat sa fi castigat acest domn in fata genialului Sean Penn, care e intr-adevar un mare actor.
Alte 2 filme care nu prea aveau ce cauta printre favorite sunt: "Frost/Nixon" si "The curious case of Benjamin Button", primul, in afara de momentele istorice pe care le relateaza, nu este cu nimic spectaculos, iar al doilea ( mare dezamagire pentru mine, ma asteptam la mult mai mult dupa atata reclama) e un film care ar fi putut "sparge" concurenta, insa e foarte monoton, atat Brad Pitt, cat si Cate Blanchet au un joc care se incadreaza in normalitate la nivelul lor, adica nu stralucesc cu nimic. Din punctul meu de vedere, Brad Pitt nu avea ce cauta printre nominalizatii din acest an la categoria "cel mai bun actor intr-un rol principal".
"Slumdog Millionaire" e un film cu toate ingredientele pentru succes, asa cum si are. Fara actori de renume, reuseste sa impresioneze printr-un ritm fascinant, care te tine lipit de ecran, actorii, de la cei mici de tot, pana la cei mari, isi sustin foarte bine partiturile . E un film care merita vazut cu adevarat, din multe puncte de vedere. Merita premiile Oscar. De asemenea, "Milk" este sclipitor, iar in fata lui Sean Penn nu putem decat sa ne plecam, un actor demential.
Nu pot intelege un lucru: cum a putut fi nominalizat la Oscar cu rolul sau din penibilul film "Tropic Thunder" dl. Robert Downey Jr. ? Asta e peste puterea mea de a-mi explica, e o porcarie de film, nu as sfatui pe nimeni sa-si piarda timpul cu asa ceva, mai bine dormi in timpul ala.

Un mare nedreptatit, intr-adevar, mi se pare Leonardo DiCaprio, cu rolul sau din "Revolutionary Road", merita de 1000 de ori mai mult sa fie nomizalizat fata de Brad Pitt, care nu joaca mai nimic, in afara de un machiaj exceptional, dar totusi, asta e meritul make-up-ului, nu al actorului ... DiCaprio e foarte bun in "Revolutionary Road" , la fel de bun ca si Kate Winslet, 2 actori minunati, de cursa lunga.
Un film care a facut mare valva si , din punctul meu de vedere, nu merita deloc, este "Vicky, Cristina, Barcelona", in regia lui Woody Allen. Un film fara ritm, plictisitor, plat, in care Penelope Cruz iese bine in evidenta, dar nu neaparat pentru ca este geniala, ci doar in comparatie cu ceilalti actori, care se "conformeaza" atmosferei filmului, adica "varza". Insa, sa fim seriosi, rolul lui Penelope nu era musai de Oscar. De exemplu, in "Volver", Penelope Cruz a fost mult mai buna. Dar, ma rog ... Ca rol secundar nici nu avea cine alticineva sa ia Oscarul in acest an.

Oricum, in comparatie cu alti ani, ca si castigatori de Oscar, anul acesta aproape tot ceea ce mi-am dorit s-a si adeverit, am avut aceasta satisfactie. Spor la vazut filme bune!!!

Ion Dolanescu s-a stins!
Dumnezeu sa-l odihneasca!

Ion Dolanescu - ultima sa aparitie intr-o emisiune tv, alaturi de mama sa de 96 de ani si fiul sau, Ionut Dolanescu, 6 martie 2009, Happy Hour, ProTV

Negustor de suflete

In ultimele 2 zile televiziunile ne-au infatisat un flagrant infiorator, o oroare care depaseste imaginatia, care m-a cutremurat si revoltat deopotriva: un tata isi vinde copiii pentru 12.000 de Euro. Dar ceea ce e absolut ingrozitor este faptul ca acei copii nu erau "vanduti" pentru a fi adoptati, asa cum "era la moda", ci urmau sa constituie o adevarata "banca de organe", vietile lor nefiind puse in discutie nici o secunda. Intr-adevar, domnea la acei oameni acasa o saracie lucie, era vai si amar, insa nimic de pe lumea asta nu o poate indreptati pe acea creatura, numita om si tata, sa procedeze astfel. Stiu ca exista parinti care si-ar da viata pentru copiii lor, exista animale care isi protejeaza puii cu toata forta de care sunt in stare. Insa, cand am auzit dialogul intre respectivul tata si asa-zisul cumparator, am avut senzatia ca asist la discutia pe care, in copilarie, bunicul meu o purta atunci cand incerca sa vanda un porc sau un vitel. Si ca si cum nu ar fi fost de ajuns, tatal-vanzator o oferea la final, ca pe un bonus, si pe fiica sa mai mica, tinand sa adauge si o explicatie suplimentara: " Puteti scoate tot din ea!" , referindu-se la organele fetitei, ca si cum ar fi fost vorba despre porcul ce urma a fi taiat in ajunul Craciunului. Din punctul tatalui de vedere, fata nu-i mai era necesara, deoarece era bolnava. Pentru un astfel de tata, care poate sa faca asa ceva, nici o pedeapsa din lume nu mi se pare prea grea, ci ar trebui inventate pedepse noi, care sa fie direct proportionale cu faptele-i monstruoase.
Prin acest flagrant, am asistat la o negociere, la un proces de vanzare-cumparare, insa daca va ganditi o secunda ca e posibil sa se intample astfel de cazuri frecvent, poate chiar langa noi, fara a banui macar ceva, e suficient sa ne dam seama ca degradarea umana poate atinge cote paroxistice, iar prin comparatie, pisica mea, care este afectuoasa, comunicativa, poate castiga cu brio statutul de om.
Acest tip de caz ar trebui sa traga un mare semnal de alarma institutiilor , organizatiilor internationale (care au filiale si activitate si in Romania) care apara drepturile copilului, iar daca tot traim intr-o perioada a campaniilor umanitare, consider ca una in aceasta directie ar fi mai mult decat obligatorie. Viata de zi cu zi, cu problemele de tot felul, ne opreste doar o secunda in loc pentru a ne mira de un astfel de caz vazut la televizor, insa ganditi-va cum e sa treceti acest prag in care copilul este vandut pentru organe, cum ajunge in mainile unor monstri cu chip de om si, mai departe, la ce este supus copilul ulterior, la ceea ce se petrece in sufletul lui de pui de om: un biet suflet amarat, total neputincios, care este sacrificat pe altarul banului !!!!