Angelica Vasilcov - un mare talent care nu are "loc" in Romania

Asa cum se intampla de cele mai multe ori, noi, romanii, avem nevoie sa ne recunoasca altii valorile, indiferent de zona din care vin acesti oameni de exceptie, fie ca e vorba de sport, matematica, muzica sau alte domenii in care semeni de-ai nostri stralucesc. Iar atunci cand un asemenea om este recunoscut peste hotare, ne place atat de mult sa-l asimilam, sa ne batem cu pumnul in piept ca e de-al nostru, chiar daca acelui om poate i s-au strepezit dintii incercand sa razbata, sa se poata exprima in propria tara. Ah, da, si se mai intampla acelasi fenomen atunci cand o personalitate moare si, bineinteles, cu cat moartea sa este mai dramatica, cu atat romanul "savureaza" momentul mai pe indelete, neuitand sa spuna " ce om a fost, ce valoare ..." , chiar daca doar cu cateva luni inainte de un astfel de eveniment nefericit poate ca nici nu-si mai amintea ca exista acea " valoare". Dar, ma rog, despre asta s-ar putea scrie la nesfarsit. Concluzia este ca suntem, ca natie, un soi de femeie intretinuta: cand e de bine ne asociem repede cu binele respectiv, ne guduram, iar cand e vorba de rau, pac, ne dezicem, ba chiar aruncam si cu o piatra, ca sa fim mai convingatori ca suntem in tabara potrivita. E ca la fotbal, cand echipa favorita castiga: sunt de-ai nostri, ii imbratisam, ii ovationam, iesim in strada, ii adulam, iar cand echipa pierde: huooo, sa nu mai auzim de ei, niste nenorociti ! Mai pe scurt, succesul e al nostru, esecul e al lor!
Asa s-a intamplat cu tenorul Costel Busuioc si cred ca e pe cale sa se petreaca un alt fenomen. Acesta este subiectul despre care vreau sa scriu astazi. Numele ei este Angelica Vasilcov. Am ascultat-o prima data acum vreo 2 ani pe youtube. N-o cunosteam, insa, cand am ascultat-o, mi-a taiat rasuflarea, inca un mare talent, prea putin, aproape deloc cunoscut, care zacea undeva prin Bucurestiul acesta gri. Insa Angelica, prin vocea sa plina, transforma gri-ul in culori dintre cele mai pastelate, unele unice, inventate de ea insasi. Te face sa vibrezi in acelasi timp cu ea, iti trasfera empatic emotia ei, toata sensibilitatea, te rascoleste, te face sa crezi ca viata e frumoasa.
Salvarea Angelicai se pare ca vine dintr-o zona in care eu nu prea credeam la un moment dat: youtube-ul. Are postate zeci de clipuri, cu peste 5 milioane de vizitatori din intreaga lume, in care canta live piese cunoscute din repertoriul international, iar , mai nou, interpreteaza propriile sale compozitii, piese ce vor alcatui, se pare, primul sau album, care va fi lansat de o mare casa internationala de discuri. Ca exemplu, doar cover-ul Angelicai dupa piesa Leonei Lewis, "Bleeding love", are peste 1.200.000 de vizitatori, o performanta extraordinara
Angelica este o dovada vie ca visele cele mai mari, de neimaginat uneori, pot prinde viata ca prin farmec, insa un farmec compus dintr-o uriasa pasiune pentru muzica, multa munca, perseverenta si o ambitie vecina cu nebunia. Un astfel de om te face sa crezi , macar pentru o clipa, ca dorinta poate invinge, ca exista posibilitatea ca si visele cele mai mari sa devina palpabile, reale, "traibile", transformandu-se in izvor de inspiratie pentru alti visatori fara leac.
Intr-o tara in care media este populata de cele mai stranii creaturi, poate ca nu ar fi rau, macar din cand in cand, sa ne aplecam cu respect catre valorile adevarate, numai ele pot deveni modele sanatoase, aducand trepat vindecarea intr-o jungla plina de ciuma.

Putem incepe prin a o vota pe Angelica aici: www.musicmogul.com