Un soi de pechinez pe catalige

Astazi am avut o zi de luni din aceea in care nu prea iti vine sa te trezesti si sa te dai jos din pat, as fi facut dimineata exact ca pisica mea atunci cand vreau s-o bag in cutie pentru a o duce la doctor :)) (adica nu intra in cutie decat bagata cu forta). Si asta din mai multe motive, insa unul m-a pus cu botul pe labe de cateva zile incoace: dragutul de fisc, care vrea sa-mi scoata ochii cu orice pret, fara a avea un motiv intemeiat. Mai mult nu am chef sa dezvolt, insa sunt plin de scarba ... O institutie care se vrea drepta, dar care vrea sa bage mana cu forta in buzunarul omului, doar pentru a mai aduna ceva banet la buget, ca ,deh... , doar e criza. As da o solutie cuiva care ar cam avea nevoie: niste catalige mici, scurte, simpatice, pantalonul lung tras peste ele si problema e rezolvata. Pechinez pe catalige :)) !!

"Un actor grabit" - remix

Remixul piesei "Un actor grabit" a fost realizat pentru Laura Stoica de DJ Raoul cam prin 2003, iar aceasta varianta a piesei nu este cunoscuta publicului. De aceea m-am gandit ca unora poate le-ar placea sa asculte acest remix inedit.

Angelica Vasilcov - un mare talent care nu are "loc" in Romania

Asa cum se intampla de cele mai multe ori, noi, romanii, avem nevoie sa ne recunoasca altii valorile, indiferent de zona din care vin acesti oameni de exceptie, fie ca e vorba de sport, matematica, muzica sau alte domenii in care semeni de-ai nostri stralucesc. Iar atunci cand un asemenea om este recunoscut peste hotare, ne place atat de mult sa-l asimilam, sa ne batem cu pumnul in piept ca e de-al nostru, chiar daca acelui om poate i s-au strepezit dintii incercand sa razbata, sa se poata exprima in propria tara. Ah, da, si se mai intampla acelasi fenomen atunci cand o personalitate moare si, bineinteles, cu cat moartea sa este mai dramatica, cu atat romanul "savureaza" momentul mai pe indelete, neuitand sa spuna " ce om a fost, ce valoare ..." , chiar daca doar cu cateva luni inainte de un astfel de eveniment nefericit poate ca nici nu-si mai amintea ca exista acea " valoare". Dar, ma rog, despre asta s-ar putea scrie la nesfarsit. Concluzia este ca suntem, ca natie, un soi de femeie intretinuta: cand e de bine ne asociem repede cu binele respectiv, ne guduram, iar cand e vorba de rau, pac, ne dezicem, ba chiar aruncam si cu o piatra, ca sa fim mai convingatori ca suntem in tabara potrivita. E ca la fotbal, cand echipa favorita castiga: sunt de-ai nostri, ii imbratisam, ii ovationam, iesim in strada, ii adulam, iar cand echipa pierde: huooo, sa nu mai auzim de ei, niste nenorociti ! Mai pe scurt, succesul e al nostru, esecul e al lor!
Asa s-a intamplat cu tenorul Costel Busuioc si cred ca e pe cale sa se petreaca un alt fenomen. Acesta este subiectul despre care vreau sa scriu astazi. Numele ei este Angelica Vasilcov. Am ascultat-o prima data acum vreo 2 ani pe youtube. N-o cunosteam, insa, cand am ascultat-o, mi-a taiat rasuflarea, inca un mare talent, prea putin, aproape deloc cunoscut, care zacea undeva prin Bucurestiul acesta gri. Insa Angelica, prin vocea sa plina, transforma gri-ul in culori dintre cele mai pastelate, unele unice, inventate de ea insasi. Te face sa vibrezi in acelasi timp cu ea, iti trasfera empatic emotia ei, toata sensibilitatea, te rascoleste, te face sa crezi ca viata e frumoasa.
Salvarea Angelicai se pare ca vine dintr-o zona in care eu nu prea credeam la un moment dat: youtube-ul. Are postate zeci de clipuri, cu peste 5 milioane de vizitatori din intreaga lume, in care canta live piese cunoscute din repertoriul international, iar , mai nou, interpreteaza propriile sale compozitii, piese ce vor alcatui, se pare, primul sau album, care va fi lansat de o mare casa internationala de discuri. Ca exemplu, doar cover-ul Angelicai dupa piesa Leonei Lewis, "Bleeding love", are peste 1.200.000 de vizitatori, o performanta extraordinara
Angelica este o dovada vie ca visele cele mai mari, de neimaginat uneori, pot prinde viata ca prin farmec, insa un farmec compus dintr-o uriasa pasiune pentru muzica, multa munca, perseverenta si o ambitie vecina cu nebunia. Un astfel de om te face sa crezi , macar pentru o clipa, ca dorinta poate invinge, ca exista posibilitatea ca si visele cele mai mari sa devina palpabile, reale, "traibile", transformandu-se in izvor de inspiratie pentru alti visatori fara leac.
Intr-o tara in care media este populata de cele mai stranii creaturi, poate ca nu ar fi rau, macar din cand in cand, sa ne aplecam cu respect catre valorile adevarate, numai ele pot deveni modele sanatoase, aducand trepat vindecarea intr-o jungla plina de ciuma.

Putem incepe prin a o vota pe Angelica aici: www.musicmogul.com

Pentru studentii la Masteratul de Comunicare si Relatii Publice

Salut,

Stiu ca e o problema faptul ca pe site-ul www.comunicare.ro nu exista cursul "Analiza imaginii organizatiilor" , iar asta in conditiile in care cei care inca nu si-au ridicat cursurile pe CD de la facultati nu au de unde sa-si procure cursul. Mai mult decat atat, studentii fara acest curs sunt pusi in situatia de a nu-si putea pregati referatul la aceasta materie, obligatoriu pentru a putea intra in examen, referat care trebuie predat pana la data de 30 martie, cel tarziu.
Asadar, vazand multe mesaje pe forum in acest sens, m-am gandit sa vin in sprijinul acestor studenti. Cine doreste cursul "Analiza imaginii organizatiilor" poate sa-mi lase un mesaj aici, pe blog, cu o adresa de mail, unde sa poate primi cursul, sau sa scrie direct pe adresa: analizaimaginiiorganizatiilor@gmail.com

IMPORTANT DE RETINUT:

Tin sa precizez sa si eu sunt student la acest masterat, deci nu reprezint facultatea, NU vorbesc oficial in numele nimanui, ci doar in numele meu, fac asta doar pentru a veni in sprijinul colegilor, total dezinteresat. Iar adresa de e-mail de mai sus am creat-o eu pe gmail, pentru a nu folosi adresa mea personala.

Toate cele bune! Bafta!

Stefan

Filme si actori care merita (sau nu) ...

Am reusit sa vad aproape toate filmele care au fost candidate anul acesta la premiile Oscar. Unele mi-au placut foarte mult, iar altele nu vad de ce au fost cotate atat de bine. Unii dintre actorii nominalizati la Oscar au facut roluri fenomenale, si i-as aminti aici pe Kate Winslet ( The reader ), Sean Penn ( Milk ), Melissa Leo ( Frozen River) , Heath Ledger ( The dark night), Richard Jenkins ( The visitor ) , Michael Shannon ( Revolutionary Road ), Meryl Streep ( Doubt).
"The Reader" e un film excelent, care putea foarte bine sa castige si Oscarul pentru cel mai bun film, la fel si "Milk".
A fost o concurenta foarte stransa, un an cu filme si roluri de senzatie. S-a detasat clar Kate Winslet, nu se compara cu rolul lui Meryl Streep din "Doubt" , un rol si joc bun, fara indoiala, doar vorbim de Meryl Streep, insa aceasta a fost depasita de interpretarea lui Kate Winslet. Mi-a fost frica ca va castiga Mickey Rourke la categoria " cel mai bun actor intr-un rol principal", dar slava Domnului ca n-a fost asa. Nu inteleg toata aceasta nebunie, sa fie premiat un actor doar pentru ca e un distrus ( din vina sa, nu a altora ) care a avut puterea de a se ridica putin din gunoi si ca a putut juca normal, asa cum se presupune ca ar trebui sa faca orice om care e actor? Rourke nu face un rol de exceptie, asa cum des s-a vehiculat, ci are un joc linear, cu o singura strafulgerare de emotie/durere/revolta/tristete. Dar atat, in rest nimic senzational. As fi fost revoltat sa fi castigat acest domn in fata genialului Sean Penn, care e intr-adevar un mare actor.
Alte 2 filme care nu prea aveau ce cauta printre favorite sunt: "Frost/Nixon" si "The curious case of Benjamin Button", primul, in afara de momentele istorice pe care le relateaza, nu este cu nimic spectaculos, iar al doilea ( mare dezamagire pentru mine, ma asteptam la mult mai mult dupa atata reclama) e un film care ar fi putut "sparge" concurenta, insa e foarte monoton, atat Brad Pitt, cat si Cate Blanchet au un joc care se incadreaza in normalitate la nivelul lor, adica nu stralucesc cu nimic. Din punctul meu de vedere, Brad Pitt nu avea ce cauta printre nominalizatii din acest an la categoria "cel mai bun actor intr-un rol principal".
"Slumdog Millionaire" e un film cu toate ingredientele pentru succes, asa cum si are. Fara actori de renume, reuseste sa impresioneze printr-un ritm fascinant, care te tine lipit de ecran, actorii, de la cei mici de tot, pana la cei mari, isi sustin foarte bine partiturile . E un film care merita vazut cu adevarat, din multe puncte de vedere. Merita premiile Oscar. De asemenea, "Milk" este sclipitor, iar in fata lui Sean Penn nu putem decat sa ne plecam, un actor demential.
Nu pot intelege un lucru: cum a putut fi nominalizat la Oscar cu rolul sau din penibilul film "Tropic Thunder" dl. Robert Downey Jr. ? Asta e peste puterea mea de a-mi explica, e o porcarie de film, nu as sfatui pe nimeni sa-si piarda timpul cu asa ceva, mai bine dormi in timpul ala.

Un mare nedreptatit, intr-adevar, mi se pare Leonardo DiCaprio, cu rolul sau din "Revolutionary Road", merita de 1000 de ori mai mult sa fie nomizalizat fata de Brad Pitt, care nu joaca mai nimic, in afara de un machiaj exceptional, dar totusi, asta e meritul make-up-ului, nu al actorului ... DiCaprio e foarte bun in "Revolutionary Road" , la fel de bun ca si Kate Winslet, 2 actori minunati, de cursa lunga.
Un film care a facut mare valva si , din punctul meu de vedere, nu merita deloc, este "Vicky, Cristina, Barcelona", in regia lui Woody Allen. Un film fara ritm, plictisitor, plat, in care Penelope Cruz iese bine in evidenta, dar nu neaparat pentru ca este geniala, ci doar in comparatie cu ceilalti actori, care se "conformeaza" atmosferei filmului, adica "varza". Insa, sa fim seriosi, rolul lui Penelope nu era musai de Oscar. De exemplu, in "Volver", Penelope Cruz a fost mult mai buna. Dar, ma rog ... Ca rol secundar nici nu avea cine alticineva sa ia Oscarul in acest an.

Oricum, in comparatie cu alti ani, ca si castigatori de Oscar, anul acesta aproape tot ceea ce mi-am dorit s-a si adeverit, am avut aceasta satisfactie. Spor la vazut filme bune!!!

Ion Dolanescu s-a stins!
Dumnezeu sa-l odihneasca!

Ion Dolanescu - ultima sa aparitie intr-o emisiune tv, alaturi de mama sa de 96 de ani si fiul sau, Ionut Dolanescu, 6 martie 2009, Happy Hour, ProTV

Negustor de suflete

In ultimele 2 zile televiziunile ne-au infatisat un flagrant infiorator, o oroare care depaseste imaginatia, care m-a cutremurat si revoltat deopotriva: un tata isi vinde copiii pentru 12.000 de Euro. Dar ceea ce e absolut ingrozitor este faptul ca acei copii nu erau "vanduti" pentru a fi adoptati, asa cum "era la moda", ci urmau sa constituie o adevarata "banca de organe", vietile lor nefiind puse in discutie nici o secunda. Intr-adevar, domnea la acei oameni acasa o saracie lucie, era vai si amar, insa nimic de pe lumea asta nu o poate indreptati pe acea creatura, numita om si tata, sa procedeze astfel. Stiu ca exista parinti care si-ar da viata pentru copiii lor, exista animale care isi protejeaza puii cu toata forta de care sunt in stare. Insa, cand am auzit dialogul intre respectivul tata si asa-zisul cumparator, am avut senzatia ca asist la discutia pe care, in copilarie, bunicul meu o purta atunci cand incerca sa vanda un porc sau un vitel. Si ca si cum nu ar fi fost de ajuns, tatal-vanzator o oferea la final, ca pe un bonus, si pe fiica sa mai mica, tinand sa adauge si o explicatie suplimentara: " Puteti scoate tot din ea!" , referindu-se la organele fetitei, ca si cum ar fi fost vorba despre porcul ce urma a fi taiat in ajunul Craciunului. Din punctul tatalui de vedere, fata nu-i mai era necesara, deoarece era bolnava. Pentru un astfel de tata, care poate sa faca asa ceva, nici o pedeapsa din lume nu mi se pare prea grea, ci ar trebui inventate pedepse noi, care sa fie direct proportionale cu faptele-i monstruoase.
Prin acest flagrant, am asistat la o negociere, la un proces de vanzare-cumparare, insa daca va ganditi o secunda ca e posibil sa se intample astfel de cazuri frecvent, poate chiar langa noi, fara a banui macar ceva, e suficient sa ne dam seama ca degradarea umana poate atinge cote paroxistice, iar prin comparatie, pisica mea, care este afectuoasa, comunicativa, poate castiga cu brio statutul de om.
Acest tip de caz ar trebui sa traga un mare semnal de alarma institutiilor , organizatiilor internationale (care au filiale si activitate si in Romania) care apara drepturile copilului, iar daca tot traim intr-o perioada a campaniilor umanitare, consider ca una in aceasta directie ar fi mai mult decat obligatorie. Viata de zi cu zi, cu problemele de tot felul, ne opreste doar o secunda in loc pentru a ne mira de un astfel de caz vazut la televizor, insa ganditi-va cum e sa treceti acest prag in care copilul este vandut pentru organe, cum ajunge in mainile unor monstri cu chip de om si, mai departe, la ce este supus copilul ulterior, la ceea ce se petrece in sufletul lui de pui de om: un biet suflet amarat, total neputincios, care este sacrificat pe altarul banului !!!!

... fara cuvinte

Ce se mai poarta ...

Zilele acestea am trait si clipa in care modelele "eleva porno", "piticu' porno", "bunica porno" ,"doamna Alexandra" , Nikita sau Naomi au fost depasite de modelul aruncatul chilotilor familiei milionare si celebre in nasul opiniei publice. Da, cred ca poate fi adevarat tot ceea ce dezvaluie respectiva persoana si imi pare rau ca i se intampla astfel de lucruri, insa de aici si pana la a face partasa o tara intreaga la "drama" ei e cale lunga. In primul rand, nu vad de ce ar interesa acest subiect atat de mult (in afara plajei jurnalistice, care haleste pe nerasuflate acest subiect), incat sa presupunem ca ar trebui sa pornim la lupta ca la indemnul Vrancioaiei!? In momentul in care doamna s-a bagat in acest mariaj-business a facut cumva un referendum ca sa ne intrebe daca sa accepte sau nu mariajul? De ce ar trebui sa suportam acum lamentarile zilnice pe toate caile posibile, ziare si tv? Demnitatea oare nu si-a gasit locul in casa ei? Exista un cuvant, care ne-ar fi ferit de un asemenea "show" mediatic: ASUMAREA. Pana mai ieri oare sotul ei era cel mai bun, mai cinstit si mai iubitor, iar astazi este omul negru? Oare nu stia ca e "omu' negru" inca de la inceputuri? Ba da, doar ca atunci i-a convenit situatia si, intr-un fel, acceptand acea realitate a devenit ea insasi partasa la ceea ce ea azi acuza cu mult venin. Concluzia ar fi ca se acuza, acuzand! A cazut in propria plasa!
Jurnalistii sunt profesionisti sau diletanti in functie de care parte a baricadei sunt, dupa principiul " cine nu e cu mine, e impotriva mea", adica , daca ieri un ziarist era bun, pentru ca ma avantaja articolul scris de el, azi e un papagal diletant, care trebuie "educat", doar pentru ca nu e de partea mea. Si, uite asa, s-a descoperit in persoana lu' madam un real barometru, care masoara profesionalismul in media.
Tot face apel la insitutiile statului si la opinia publica pentru a o apara, poate vrea vreo lege care s-o apere personal? Poate vrea sa devina ambasadoarea femeilor (bogate neaparat, ca tot bate moneda pe acest tip de situatie) abuzate ? Si inca ceva: nu are casa, fratilor!!! Sa incercam sa-i gasim un loc unde sa stea, poate la un azil.
Pentru sarmanele femei din aceasta categorie, aceste oropsite ale sortii, poate n-ar fi rau sa se infiinteze un sindicat al cucoanelor maritate din interes , ulterior aruncate pe usa din dos la gunoi, iar statul roman sa acorde pensie acestei categorii 'defavorizate" - pensia fostei sotii de miliardar.
Si nu sunt de acod cu abuzurile, sub orice forma s-ar manifesta ele, dar nici mascarada nu-mi place , absolut deloc!

Jennifer Hudson- una dintre cele mai mari cantarete si actrita de Oscar

Prima data am vazut-o in filmul "Dreamgirls", in care guest star era Beyonce. Mare mi-a fost surpriza sa descopar in acest film o cantareata de care nu auzisem pana in acel moment, o artista care din primul moment iti capta atentia si o punea in umbra ca valoare pe supercunoscuta Beyonce. E vorba de Jennifer Hudson, pe care atunci cand am auzit-o cantand am ramas mut si m-am intrebat: " Cum dracu a acceptat Beyonce sa cante langa fata asta? E mult prea buna!". Jennifer Hudson nu este un produs care sa aiba un ambalaj foarte comercial, insa , cu toate acestea, a depasit barierele unei lumi in care conteaza, in proportie de 90%, doar cum arati. Sa fie asta o dovada ca o mare valoare inca poate invinge stereotipiile? As vrea sa fie asa, imi place sa cred asta.
Pentru Jennifer Hudson totul a pornit de la "American Idol", unde s-a facut remarcata. A fost distribuita apoi in primul sau film, "Dreamgirls", iar primul ei rol intr-un film = primul Oscar, o performanta exceptionala. Apoi am urmarit-o pe internet sau la tv, i-am ascultat albumul de debut, care i-a adus si un Grammy pentru cel mai bun album R&B. Are interpretari live magistrale, talentul de mare cantareata fiind perfect completat de cel de actrita de Oscar, asadar combinatia dintre cele doua nu poate fi decat un rezultat de 5*****. Piesa "You pulled me through", cantata live la premiile Grammy, te rascoleste prin interpretare, amploare si calitatea cu totul iesita de comun a glasului lui Jennifer Hudson. "Spotlight" a fost primul single extras de pe albumul sau de debut, iar "If This isn't love" este ultimul single aflat in promovare.
Pot spune, fara teama de a exagera, ca Jennifer Hudson este poate cea mai mare cantareata a ultimilor 10 ani si as pune-o la egalitate, ca valoare, cu Whitney Houston ( atunci cand aceasta era in plina glorie si inca mai putea canta), daca nu chiar mai sus.

"Miezul zilei" - TVR1 - printre foarte putinele emisiuni care si-au adus aminte de Laura Stoica la 3 ani de la disparitie

Stiu ca am vorbit mult despre Laura in ultimul timp aici, pe blog, insa ea merita mult mai mult decat atat.
O surpriza placuta am avut astazi cand am urmarit emisiunea "Miezul zilei", prezentata de Iuliana Marciuc la TVR1, poate printre putinele emisiuni care nu se prostitueaza pentru audienta. La rubrica "Remember", Iuliana Marciuc ne-a propus sa ne-o reamintim pe Laura Stoica, difuzand 2 clipuri de-ale Laurei. Un gest frumos care merita felicitari, cu atat mai mult cu cat televiziunile care au fost "calare" acum 3 ani pe nefericitul eveniment, in care Laura si Cristi, logodnicul ei, si-au pierdut vietile, aproape nici nu s-au sinchisit sa pomneasca ceva despre ei, cu foarte mici exceptii. De asemenea, Catalin Botezatu, invitat in emisiunea Iulianei, a vorbit cu emotie despre Laura si amintirile care il leaga de ea, de colaborarea pe care a avut-o cu Laura la "Cerbul de aur" si alte evenimente. Si stiu ca ce spunea este adevarat, nu chestii "umflate", pentru ca asa se cade sa vorbim despre cei care nu mai sunt langa noi. A fost o placere s-o revad si pe Giulia Nahmany, cantareata de origine israeliana si prezentatoare a emisiunii "Transformarea", TVR1, care a vorbit despre Laura asa cum putini o fac.
Multumim emisiunii "Miezul zilei" pentru aceste momente!

Mai jos puteti vedea un clip nou de pe youtube in memoria Laurei:

LAURA STOICA - "DIRECT SPRE RAI"

Acum 3 ani Laura Stoica, Cristi Margescu si copilul lor nenascut ieseau de pe scena vietii.

" Da, Doamne, cantec,
Da, Doamne, vers,
Sa port credinta mea
In univers!"

Si Dumnezeu i-a dat Laurei cantec, i-a dat vers, sa-si poata purta credinta in univers, asa cum tulburator canta in 1990 la Festivalul de la Mamaia.
Apoi a cantat " Un actor grabit", destinul a facut ca ea insasi sa devina actrita, insa una care a parasit decorul si scena brusc, violent, in plin spectacol!

29 octombrie 2005 - Laura & Cristi - "Poveste de dragoste" la Surprize,Surprize

Ne este dor de tine, Laura!

... si ati plecat direct spre rai

3 ANI - AMINTIRI DINTR-UN VIS

LAURA STOICA

Peste 3 zile se implinesc 3 ani de cand Laura nu mai este ... nici acum nu pot spune ca m-am obisnuit ... nu, nu ma pot obisnui ca Laura sa nu mai fie. Da, stiu, cineva mi-ar putea raspunde ca ea exista in sufletele noastre, in amintiri. Pentru mine nu e de ajuns, mie imi lipseste la modul profund, a lasat un gol, am pierdut un mare prieten cu care rezonam, cu Laura am impartasit atat de multe, intr-o perioada in care prietenii mei erau extrem de putini, aproape inexistenti. Laura era oaza in care evadam dintre cei 4 pereti, imi dadea putere, ma facea sa redescopar in mine noi resurse, puterea de a merge mai departe, de a trece peste momentele grele, si nu au fost putine, cel putin asa le percepeam in acele vremuri.

Mi-e dor de Laura, de bucataria in care beam uneori cafeaua dimineata, de soarele care patrundea printre draperiile sufrageriei ei, de mirosul florilor de tei atunci cand ne plimbam seara pe Bulevardul Unirii, de fulgii de zapada din preajma Craciunului, de ploaia prin care o vedeam pe Laura in intersectie, venind de la cumparaturi. Mi-e dor sa jucam table, sa stam de vorba la nesfarsit noaptea, Laura intinsa pe un fotoliu fumand o tigara, mi-e dor .... Am si acum canile de cafea pe care mi le-a facut cadou imediat dupa ce eu i-am spus ca-mi plac mult canile ei, am piatra pe care mi-a adus-o din America...

O mai visez uneori si ma trezesc cu o senzatie puternica, ca si cum ar fi prezenta! Uneori ma surprind gandindu-ma la ea si imi dau seama ca in mintea mea e ca un tablou care incepe sa-si piarda culorile sau ca e ca si cum nu ar fi fost niciodata! Si mi-e dor ...

Laura Stoica - Franturi de trecut - Editie de colectie - Jurnalul National